Primul excavator manual există de peste 130 de ani, evoluând de la excavatoare rotative cu cupă alimentate cu abur-la excavatoare rotative cu motor electric și cu combustie internă-și în cele din urmă la excavatoare hidraulice complet automate care utilizează tehnologia mecatronică.
Datorită aplicării tehnologiei hidraulice, în anii 1940 au fost dezvoltate excavatoare suspendate cu buldoexcavatoare hidraulice montate pe tractoare. La începutul și mijlocul-1950, au fost dezvoltate succesiv excavatoarele hidraulice cu rotație completă-tractate și excavatoarele hidraulice complet pe șenile. Excavatoarele hidraulice prototipuri timpurii au folosit tehnologia hidraulică de la aeronave și mașini-unelte, lipsind componente hidraulice adecvate pentru diferite condiții de funcționare a excavatorului, ceea ce a dus la o calitate inconsecventă a producției și o furnizare incompletă de piese.
Începând cu anii 1960, excavatoarele hidraulice au intrat într-o fază de adoptare pe scară largă și de dezvoltare rapidă. Numărul producătorilor de excavatoare și a varietăților de produse a crescut rapid în diferite țări, iar producția a crescut. Între 1968 și 1970, producția de excavatoare hidraulice a reprezentat 83% din producția totală de excavatoare, apropiindu-se de 100%. Excavatoarele au fost inițial manuale și, la peste 130 de ani de la inventarea lor, au evoluat prin diferite sisteme de acționare, inclusiv motoare cu abur, electricitate și cu ardere internă. Tehnologia hidraulică a fost aplicată excavatoarelor după anii 1940, iar excavatorul complet hidraulic pe șenile, des întâlnit, a fost dezvoltat în anii 1950.
Cei mai importanți trei parametri ai unui excavator sunt: greutatea vehiculului (masa), puterea motorului și capacitatea cupei. În 1951, primul buldoexcavator complet hidraulic a fost lansat de fabrica Poclain din Franța, deschizând posibilități cu totul noi în dezvoltarea tehnologică a excavatoarelor.
